• Zilele și orele de primire în audiență a cetățenilor de către conducerea Băncii Naționale.

  • Sergiu Cioclea, Guvernator al Băncii Naţionale

    Prima zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 606;

  • Ion Sturzu, Viceguvernator al Băncii Naţionale

    A patra zi de luni a lunii: 14.00-17.00.
    Programare la telefon: +373 22 822 607.

Vă rugăm să luați cunoștință cu cerințele înaintate față de primirea și examinarea petițiilor adresate Băncii Naționale a Moldovei.

Detalii

 

Bine ați venit pe pagină oficială a Băncii Naționale a Moldovei!

Main navigation BNM

Extinde Ascunde
03.10.2008

Regulamentul cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, aprobat prin HCA al BNM nr.249 din 22.09.1999

Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.109-111/192 din 07.10.99

Aprobat prin Hotărârea nr. 249
Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale
a Moldovei proces-verbal nr.48 din 22 septembrie 1999

REGULAMENT
CU PRIVIRE LA DIRIJAREA RISCULUI

RATEI DOBÂNZII

Modificat și completat prin:

HCA al BNM nr. 299 din 15.11.2001, MO al R. Moldova nr. 141-143 din 22.10.2001
HCA al BNM nr. 171 din 11.09.2008, MO al R. Moldova nr.180-181 din 3.10.2008

I. BAZA

  1. Prezentul Regulament este elaborat în conformitate cu împuternicirile Băncii Naţionale a Moldovei prevăzute la articolele 11, 44 şi 46 din Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolele 28,29 şi 53 din Legea instituţiilor financiare.

 

II. APLICAREA

  1. Prevederile acestui Regulament se extind asupra tuturor băncilor licenţiate de Banca Naţională a Moldovei.
    (Modificat prin Hot. CA nr.171 din 11.09.08)

  1. O dirijare eficientă a activelor şi pasivelor este esenţială pentru dirijarea riscurilor unei bănci. Dirijarea activelor şi pasivelor include controlul riscului ratei dobânzii, riscului termenelor de scadenţă şi riscului lichidităţii. Prezentul Regulament se aplică de către bancă împreună cu alte acte normative ale Băncii Naţionale a Moldovei la instituirea şi implementarea funcţiei de dirijare a activelor şi pasivelor.

 

III. NOŢIUNI

În sensul prezentului Regulament se utilizează următoarele noţiuni:

  1. Dirijarea activelor şi pasivelor - procesul de dirijare a structurii (inclusiv termenele de scadenţă şi stabilirea noilor rate ale dobânzii) activelor şi pasivelor unei bănci. Scopul dirijării activelor şi pasivelor este:
    4.1. De a obţine un venit net aferent dobânzii stabil şi de a optimiza profitul băncii, în acelaşi timp menţinând capitalul normativ total;
    4.2. De a controla nivelul ratei dobânzii şi al riscului termenelor de scadenţă la o bancă;
    4.3. De a menţine o lichiditate suficientă.

  2. Analiza diferenţelor de scadenţă - un sistem unic pentru evaluarea şi dirijarea riscului ratei dobânzii. Analiza diferenţelor de scadenţă stabileşte riscul la care este supus venitul net aferent dobânzii, ca rezultat al modificării ratelor dobânzii. Rapoartele cu privire la analiza diferenţelor indică suma activelor şi pasivelor sensibile la rata dobânzii ale unei bănci (atât posturile bilanţiere cât şi extrabilanţiere) al căror preţ va fi stabilit din nou în decursul unei perioade specificate de timp. Pentru a stabili valoarea riscului la care este supus profitul băncii, este necesar  ca în fiecare perioadă din activele sensibile la rata dobânzii de scăzut pasivele sensibile la rata dobânzii pentru a obţine "diferenţa" de la stabilirea noilor preţuri pentru acea perioadă. Această diferenţă poate fi înmulţită la o modificare presupusă a ratelor dobânzii pentru a obţine o aproximaţie a modificării venitului net aferent dobânzii care este o consecinţă a unei fluctuaţii a ratei dobânzii. În cazul în care pasivele depăşesc activele în perioada dată de timp se obţine o diferenţă negativă, ceea ce înseamnă că o majorare a ratelor dobânzii pe piaţă ar putea cauza o reducere a venitului net aferent dobânzii. În cazul în care activele depăşesc pasivele în perioada dată de timp se obţine o diferenţă pozitivă şi înseamnă că venitul net aferent dobânzii al băncii se poate diminua ca rezultat al micşorării ratelor dobânzii pe piaţă.

  3. Riscul ratei dobânzii - riscul pierderilor la care este supusă o bancă în urma modificării ratelor dobânzii. Acest risc apare când activele băncii (creditele, investiţiile, etc.) devin scadente sau  ale căror preţuri noi se stabilesc în altă perioadă de timp decât la pasivele băncii (depozitele, împrumuturile) care reprezintă sursa de mijloace pentru  active. Fluctuaţiile ratei dobânzii pot afecta profitul unei bănci, valoarea economică de bază a activelor, pasivelor şi posturile extrabilanţiere ale băncii.

  4. Riscul lichidităţii - riscul pierderilor la care este supusă o bancă în urma incapacităţii acesteia de a-şi satisface necesităţile de numerar sau ca rezultat al lichidităţii insuficiente care trebuie recuperată la un cost excesiv.

  5. Riscul scadenţei - riscul că banca va suferi pierderi ca rezultat al neconcordanţei termenelor la activele şi pasivele ei. Neconcordanţa termenelor la activele şi pasivele unei bănci poate cauza pierderi suplimentare la pierderile apărute ca rezultat al riscului ratei dobânzii.

  6. Dirijarea riscului - un sistem de identificare, evaluare, supraveghere şi control al diferitelor riscuri la care este supusă banca. Deşi banca este supusă la multe riscuri, inclusiv la riscul creditor şi fraudă, dirijarea activelor şi pasivelor prevede în primul rând controlul riscului ratei dobânzii, riscului scadenţei şi riscului lichidităţii.

 

IV. CERINŢE PRIVIND DIRIJAREA RISCULUI RATEI DOBÂNZII

  1. Din cauza deosebirilor existente între bănci (structura organizatorică, activităţile financiare, etc.) fiecare bancă trebuie să-şi elaboreze o politică de dirijare a riscului ratei dobânzii adaptat la condiţiile ei individuale. Pentru asigurarea unei dirijări eficiente a riscului ratei dobânzii politica trebuie să conţină elemente fundamentale cum ar fi supravegherea adecvată din partea consiliului băncii şi organului executiv, precum şi un proces complex de dirijare a riscului care eficient stabileşte, evaluează şi supraveghează riscul. În scopul prezentului Regulament, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe minime care trebuie respectate de bănci la elaborarea politicii de dirijare a riscului ratei dobânzii.
    (Modificat prin Hot. CA nr.171 din 11.09.08)

  1. Politica băncii se aprobă de consiliul băncii şi se promovează de către organul executiv, ea trebuie să includă, dar să nu se reducă la:
    11.1. Responsabilitatea membrilor organului executiv specificaţi pentru dirijarea riscului ratei dobânzii.
    Băncile ale căror active depăşesc 50 milioane lei trebuie să formeze un comitet de dirijare a activelor şi pasivelor. Acest comitet, în componenţa căruia vor intra membri ai organului executiv şi conducători ai subdiviziunilor de sine stătătoare, va elabora şi va prezenta spre aprobare consiliului băncii proiectul politicii cu privire la dirijarea riscului ratei dobânzii, care va include dirijarea combinată a riscului ratei dobânzii, riscului lichidităţii, riscului scadenţei, măsuri privind respectarea de către bancă a prevederilor actelor normative de domeniu şi controlul realizării politicii în cauză;
    (Modificat prin HCA nr.299 din 15 noiembrie 2001)
    11.2. Instrucţiuni cu privire la nivelul riscului ratei dobânzii acceptat de bancă, inclusiv limitele faţă de riscul ratei dobânzii la activele, pasivele şi posturile extrabilanţiere ale băncii.
    La stabilirea limitelor faţă de riscul ratei dobânzii trebuie să fie luate în consideraţie mărimea capitalului băncii, profitul, lichiditatea, structura clientelei, volumul şi diversitatea activităţilor. Aceste limite trebuie să fie aplicate la riscul total la care este supusă banca;
    11.3. Stabilirea resurselor suficiente ale băncii (inclusiv resursele tehnice şi umane) pentru dirijarea riscului ratei dobânzii;
    11.4. Un sistem pentru stabilirea, evaluarea şi supravegherea riscului ratei dobânzii a băncii. Scopul acestui sistem este de a asigura menţinerea riscului ratei dobânzii la nivelul stabilit de consiliu.
    Banca este obligată să creeze un sistem adecvat de informare care va asigura obţinerea informaţiei autentice, complete şi oportune de către comitetul de dirijare a activelor şi pasivelor în scopul îndeplinirii obligaţiunilor sale în conformitate cu prezentul Regulament;
    11.5. Identificarea tipurilor de instrumente şi activităţi care pot fi utilizate pentru dirijarea expunerii băncii la riscul ratei dobânzii. Instrumentele admise trebuie stabilite la concret sau prin caracteristicile lor şi scopurile pentru care acestea pot fi utilizate;
    11.6. Proceduri de autorizare a excepţiilor de la politica băncii;
    11.7. Controale interne adecvate şi prevederi în programul auditului intern al băncii pentru a asigura integritatea procesului de dirijare a riscului general al băncii, inclusiv a riscului ratei dobânzii;
    11.8. Reexaminarea periodică a politicii de către consiliul băncii cel puţin o dată în an. O astfel de examinare trebuie să determine dacă limitele stabilite pentru expunerea băncii la riscul ratei dobânzii corespund situaţiei curente, luându-se în consideraţie mărimea capitalului normativ total;
    11.9. Rapoartele interne - rapoarte periodice regulate (cel puţin trimestrial sau mai frecvent) care reflectă expunerea băncii la riscul ratei dobânzii şi se prezintă consiliului, organului executiv şi/sau comitetului de dirijare a activelor şi pasivelor. Aceste rapoarte trebuie să conţină cel puţin următoarele:
    1) nivelul şi tendinţa riscului ratei dobânzii la care este expusă banca. Raportul trebuie să includă o analiză a diferenţelor de scadenţă. Băncile pot să elaboreze şi să utilizeze sisteme şi rapoarte de dirijare a riscului privind rata dobânzii mai sofisticate (de ex. analiza duratei sau modelarea). Însă orice sistem care va fi folosit trebuie să includă toate poziţiile esenţiale ale ratei dobânzii în bancă, toată informaţia respectivă cu privire la reevaluare şi scadenţe şi să conţină presupuneri şi metodologii documentate;
    2) caracterul acceptabil al principiilor cheie folosite la stabilirea riscului legat de rata dobânzii şi în sistemul de supraveghere, care asigură că posibilele modificări ulterioare ale ratei dobânzii sunt acceptabile şi că la analiză sunt utilizate variantele "în cel mai rău caz";
    3) respectarea limitelor riscului stabilite de consiliul băncii, inclusiv a tuturor excepţiilor de la politica consiliului;
    4) determinarea mărimii necesare a capitalului normativ total pentru nivelul riscului ratei dobânzii la care este supusă banca.

 

V. RAPORTAREA

  1. Băncile trimestrial prezintă la Banca Naţională a Moldovei raportul cu privire la analiza diferenţei scadenţelor, în conformitate cu Instrucţiunea Băncii Naţionale a Moldovei cu privire la modul de întocmire şi prezentare de către bănci a rapoartelor financiare.

  2. Primul raport trebuie să fie prezentat la situaţia din 31 decembrie 1999.

VI. MĂSURI DE CORECTARE

  1. Băncile la care s-a depistat un nivel înalt al expunerii la riscul ratei dobânzii şi/sau metode neadecvate de dirijare a riscului vor fi obligate să întreprindă măsuri de corectare. Aceste măsuri de corectare pot include cerinţe de a majora capitalul normativ total, de a îmbunătăţi cunoştinţele conducerii, de a perfecţiona sistemele de informare şi de estimare, de a reduce nivelul expunerii la risc, sau o combinare a acestor măsuri în dependenţă de situaţia şi condiţiile în fiecare bancă.

VII. DISPOZIŢII FINALE

  1. Băncile în termen de până la 31 august 2000 să elaboreze politica şi procedurile interne în conformitate cu prezentul Regulament.

  2. Prezentul Regulament intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.