Casetă extrasă din:

Raport asupra inflației nr.4, noiembrie 2012

Rata de politică monetară (rata de bază în cazul Republicii Moldova) reprezintă unul din instrumentele politicii monetare prin intermediul căruia autoritatea monetară a unei țări influențează cursul economiei naționale în corespundere cu obiectivele în vigoare. Rata de politică monetară este utilizată pentru a influența cererea de monedă. Atunci când autoritatea monetară coboară rata de politică monetară, ea stimulează interesul băncilor pentru refinanțare, respectiv acestea solicită mai multe împrumuturi, care se folosesc pentru creditarea economiei naționale. În situația inversă, a creșterii ratei de bază, banca centrală „scumpește” creditul său, descurajând practica de refinanțare și micșorând potențialul băncilor de a credita economia.

În cazul în care obiectivul principal al autorităților monetare este stabilitatea prețurilor, rata de politică monetară reprezintă un instrument indirect de influență pe termen mediu și lung al inflației. De exemplu, majorarea ratei de politică monetară, determină instituțiile financiare să opereze dobânzi mai mărite, ceea ce inhibă investițiile și consumul în favoarea economisirii. Astfel, scade cererea agregată și, dată fiind rigiditatea ofertei agregate față de politicile monetare, pe termen scurt se creează „excesul de ofertă”, ceea ce determină micșorarea prețurilor și, respectiv, un nivel mai scăzut al inflației. Diminuarea ratei reprezintă o alternativă pentru stimularea activității economiei în perioadele când cererea agregată se află sub nivelul potențial și pentru eliminarea presiunilor dezinflaționiste. Dintre țările CSI la regimul de țintire a inflației, în mod explicit sau implicit, au trecut în ultimii ani Armenia (2006), Georgia (2009) și Republica Moldova (2010). Alte țări din spațiul CSI, precum Federația Rusă, Ucraina, Kazahstan, Belarus sunt în proces de trecere la regimul de țintire a inflației. Țintirea prețurilor este promovată, de asemenea, de autoritățile monetare din Cehia (1997), Polonia (1999), Ungaria (2001), Turcia (2002), România (2005) etc.

În unele țări, politica monetară este orientată spre stabilitatea cursului de schimb. Modificarea ratei de politică monetară, în cazul respectiv, este utilizată pentru evitarea destabilizării cursului de schimb de la nivelul țintit, ca rezultat al presiunilor ce apar prin intermediul parității neacoperite a dobânzii. De regulă, deciziile de politică monetară sunt puternic corelate cu deciziile de politică monetară ale economiei, moneda căreia servește drept valută de referinţă. Prin urmare, acest fapt implică o independență redusă a politicii monetare. Acest tip de regim este întâlnit preponderent în țările asiatice (Hong Kong, Singapore, Sri Lanka etc.), fapt explicat de orientarea acestora spre export, însă, asemenea politici mai sunt actuale încă în unele țări din CSI, Bulgaria etc.

Totodată, rata de politică monetară a celor mai importanți jucători economici reprezintă un indicator mondial ce reflectă tendința economiei globale. Deciziile de politică monetară referitoare la rata de bază ale Sistemului Rezervelor Federale din SUA, Băncii Centrale Europene, Băncii Poporului din China, Băncii Angliei sunt importante pentru piețele financiare, modificările acestora cauzând schimbări majore în operațiunile financiare mondiale. De exemplu, reducerea la începutul lunii iulie curent a ratei de politică monetară de către Banca Centrală Europeană și Banca Poporului din China au convins bursele internaţionale de iminentul regres al economiei globale, ceea ce a determinat o micșorare semnificativă a prețului la petrol și a prețurilor la alte materii prime.

În anul 2012, ca urmare a crizei din zona euro și perturbării comerțului mondial, dar și a atenuării tensiunilor proinflaționiste, mai multe țări au decis să micșoreze rata de politică monetară, cu scopul susținerii activității economiilor naționale și pentru a nu permite o eventuală recesiune economică. Totodată, luând în calcul intervalul de timp în care se propagă impulsul de la micșorarea ratei de politică monetară, anticiparea fenomenului dezinflaționist și luarea deciziilor preventive au condus la obținerea unor rezultate pozitive pentru unele autorități monetare. Începând cu luna ianuarie, timp de trei luni consecutiv, Banca Națională a Moldovei a micșorat rata de politică monetară cu câte 1.0, 2.0 și 2.0 puncte procentuale respectiv, până la nivelul de 4.5 la sută. Pentru o analiză comparativă mai aprofundată, în tabelul 1 sunt descrise unele din deciziile de politică monetară ale unor țări vecine și ale unor economii importante:

Tabel 1. Deciziile de politică monetară în anul 2012 ale unor economii vecine și ale unor economii importante