Casetă extrasă din:

Raport asupra inflației nr.3, august 2012

Petrolul este unul dintre principalii indicatori ai mai multor procese în cadrul economiei globale. Pe teritoriul Republicii Moldova nu există resurse semnificative de petrol, și nu funcționează nici o rafinărie. De aceea, economia națională este dependentă de importurile de derivate petroliere și respectiv fluctuațiile prețurilor internaționale la petrol influențează esențial ritmul activității economiei naționale.

Petrolul extras pe plan mondial nu este uniform după calitate și, în consecință, după preț. Prețurile depind de densitate, de fracțiuni, etc. Standardul utilizat pentru prețuri este petrolul de tip Brent Crude (în continuare Brent), similar după compoziție cu cel extras din Marea Nordului, și contractele de furnizare, care sunt încheiate la bursa de mărfuri din Londra. Pentru o perioadă îndelungată, prețul Brent-ului, a fost, în medie cu 1 dolar SUA/baril sub prețul WTI (West Texas Intermediate ori Texas light sweet) și cu 1 USD/baril mai sus, decât prețul așa-numitului "coș de referință al OPEC". Cu toate acestea, în ultimii ani, această situație s-a schimbat, și Brent-ul este tranzacționat cu o primă față de WTI, situație generată, în cea mai mare parte, de perturbarea livrărilor de petrol din mai multe regiuni către Europa (Graficul nr. 1).

Companiile petroliere din Republica Moldova importă derivate petroliere preponderent din România (benzină - 67.3 la sută, motorină – 44.5 la sută), Ucraina (motorină – 32.5 la sută) și Belarus (benzină – 8.3 la sută, motorină – 16.5 la sută), conform datelor ANRE din „Raportul privind piaţa produselor petroliere în anul 2011”. În aceste țări, la rafinării, se prelucrează preponderent petrol de marca Urals (în continuare Urals) – petrol cu o cantitate mare de sulf (conținutul de sulf de aproximativ 1.3%), care este un amestec de petrol extras în Regiunea Autonomă Khanty-Mansiisk și Tatarstan. Producătorii de bază ai Urals sunt companii din Federația Rusă – Rosneft, Lukoil, Surgutneftegaz, Gazprom Neft, TNK-BP și Tatneft – de aceea acest petrol mai este numit și petrol rusesc (conform www.topoilnews.com).

În contextul celor expuse mai sus, în cercetările ce țin de evoluția economiei Republicii Moldova este preferabil să se opereze cu prețul petrolului de marcă Urals. Acesta este determinat prin referință față de prețul la Brent. Petrolul Urals este considerat a fi de calitate inferioară în comparație cu Brent și de obicei, Urals este vândut cu o reducere de 2-3 dolari USD/baril față de Brent, însă au existat perioade când diferența dintre aceste două mărci a ajuns până la 7 dolari USD/baril (Graficul nr. 2). În perioada iulie 2011 – februarie 2012, diferența medie dintre Brent și Urals a fost mai mică de un dolar SUA per baril. Factorul determinant al reducerii diferenței dintre aceste două mărci de petrol a fost introducerea embargoului la importul petrolului din Iran de către Uniunea Europeană, ceea ce a favorizat prețurile petrolului de marcă Urals, dată fiind asemănarea compoziției chimice a acestuia cu petrolul produs în Iran. De asemenea, acest embargo a cauzat un dezechilibru între cererea și oferta de petrol în unele regiuni și a oferit posibilitatea de lărgire a pieței de desfacere a petrolului de marcă Urals, în special în țările Uniunii Europene.

Chiar și așa, această situație a fost una de scurtă durată. După ce au fost încheiate noi contracte de livrări de petrol, începând cu luna martie 2012 situația s-a stabilizat, diferența dintre aceste două mărci revenind la nivelurile anterioare. Astfel, precedentul creat de introducerea embargoului la importul petrolului din Iran, demonstrează că în viitor, orice eveniment de natură economică sau politică sau chiar un fenomen natural ar putea cauza o evoluție antagonistă de scurtă durată a prețurilor la petrolul de marcă Brent și Urals.