NOTA DE ARGUMENTARE
la proiectul Hotărârii Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei
„Pentru aprobarea Regulamentului privind tratamentul riscului operațional pentru bănci potrivit abordării de bază și abordării standardizate”

Proiectul Hotărârii Comitetului executiv al Băncii Naționale a Moldovei „Pentru aprobarea Regulamentului privind tratamentul riscului operațional pentru bănci potrivit abordării de bază și abordării standardizate” este elaborat în temeiul art.5 alin.(1) lit. d), art.11 alin.(1), art.27 lit. c), art.44 lit. a) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, precum și art. 60 și 70 din Legea nr.202 din 10 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.

Proiectul Regulamentului privind tratamentul riscului operațional pentru bănci potrivit abordării de bază și abordării standardizate (în continuare – proiectul regulamentului) reprezintă o parte componentă din pachetul de regulamente elaborat de Banca Națională a Moldovei (BNM) în cadrul proiectului TWINNING aferent consolidării capacității BNM în domeniul reglementării și supravegherii bancare în contextul transpunerii Directivei 2013/36/EU și Regulamentului 575/2013, prin care în Uniunea Europeană a fost pus în aplicare cadrul internațional de reglementare Basel III.

Expunerea băncilor la riscul operațional este rezultatul schimbărilor majore care au avut loc pe piețe (dereglementare, globalizare și dezintermediere), în produse și tehnologie (complexitate și viteză) și în activitățile bancare (diversificarea și internaționalizarea operațiunilor), făcând parte din riscurile inerente activității băncii.

Luând în considerare faptul că riscul operațional a crescut substanțial, a apărut necesitatea de a acoperi acest risc cu cerințe de fonduri proprii.

Proiectul regulamentului prevede regulile privind cerințele prudențiale pe care trebuie să le îndeplinească băncile, în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii referitoare la elemente în întregime cuantificabile, uniforme și standardizate ale riscului operațional potrivit abordării de bază și abordărilor standardizate și stabilește care sunt cerințele de fonduri proprii pentru riscul operațional pentru următoarele abordări:
  a) abordarea de bază;
  b) abordarea standardizată;
  c) abordarea standardizată alternativă.                     

Conform abordării de bază cerința de fonduri proprii pentru riscul operațional este egală cu 15 % din media pe trei ani a indicatorului relevant.

Indicatorul relevant se calculează în baza datelor din situația financiară FIN - 2 „Contul de profit sau pierdere”, precum și din contabilitatea analitică a băncii.

Abordarea de bază este o metodă simplă și ușor de implementat la determinarea cerinței de fonduri proprii, însă comportă o senzitivitate scăzută la risc. Băncile aplică această abordare fără notificări sau aprobări din partea BNM.

Pentru a putea utiliza abordarea standardizată băncile urmează să dețină un sistem formalizat de evaluare și gestionare a riscului operațional care să facă parte integrantă din procesele de gestionare a riscurilor din cadrul băncii și să implementeze un sistem de raportare către organul executiv, care asigură furnizarea de rapoarte privind riscul operațional structurilor și persoanelor relevante din cadrul băncii.

Pentru aplicarea abordării standardizate banca trebuie:
  - să împartă activitățile în linii de activitate prestabilite (finanțe corporatiste, tranzacționare și vânzări, brokeraj de retail, activitate bancară comercială, activitate bancară de retail, plăți și decontări, servicii de agent, administrarea activelor);
  - să determine indicatorul relevant pentru fiecare linie de activitate și să stabilească cerința de fonduri proprii aferente fiecărei linii de activitate, pentru fiecare dintre cei trei ani anteriori de activitate, prin aplicarea asupra indicatorului relevant a cotei de risc corespunzătoare fiecărei linii de activitate (factorul de multiplicare β diferă pentru fiecare linie de activitate);
  - să determine cerința de fonduri proprii aferente fiecăruia dintre cei trei ani prin însumarea cerințelor de fonduri proprii aferente fiecărei linii de activitate în respectivul an;
  - să determine cerința de fonduri proprii ca medie aritmetică a cerințelor de fonduri proprii aferente fiecăruia dintre cei trei ani.
Abordarea standardizată este o metodă mai complexă pentru determinarea cerinței de fonduri proprii, iar pentru implementarea acesteia banca urmează să aplice tehnici de evidență contabilă mai rafinate. Totodată această metodă captează mai eficient riscul operațional la care este supusă banca. Pentru aplicarea acestei abordări, banca urmează să notifice BNM, conform procedurii stabilite în regulament.

Abordarea standardizată alternativă poate fi utilizată de către băncile la care activitățile bancare de retail sau comerciale sunt cel mai semnificativ generator de venituri.                            

Astfel, pentru aplicarea abordării standardizate alternative banca pe lângă criteriile stabilite pentru abordarea standardizată trebuie să desfășoare, în principal, activități bancare de retail sau comerciale, activități care:
  - contribuie cu cel puțin 90% la venituri;
  - constau în acordarea de credite cu probabilitate de nerambursare ridicată;
  - utilizarea abordării standardizate alternative să ofere o bază adecvată pentru calcularea cerinței de fonduri proprii pentru riscul operațional.

Spre deosebire de abordarea de bază și abordarea standardizată, calculul indicatorului relevant pentru liniile de activitate bancară comercială și activitate bancară de retail se efectuează prin înmulțirea valorii nominale a creditelor și avansurilor (care sunt reprezentate de sumele totale trase aferente portofoliilor de credit corespunzătoare) cu 0.035.    

Abordarea standardizată alternativă asigură o bază îmbunătățită pentru calculul cerinței de fonduri proprii și conduce la o evaluare mai adecvată a riscului operațional. Pentru aplicarea acestei abordări, banca urmează să obțină aprobarea prealabilă a BNM, conform procedurii stabilite în regulament.

Proiectul regulamentului stabilește condițiile și modul de:
  1) notificare de către bănci a BNM pentru aplicarea abordării standardizate;
  2) obținere de către bănci a aprobării prealabile a BNM:
   a) pentru a putea utiliza un indicator relevant alternativ pentru liniile de activitate „activitate bancară de retail” și „activitate bancară comercială” în cadrul abordării standardizate alternative;
   b) pentru a reveni la utilizarea unei abordări mai puțin sofisticate pentru riscul operațional;
   c) pentru utilizarea combinației de abordări.

Dat fiind că pentru utilizarea abordării standardizate băncile urmează să îndeplinească anumite cerințe, se preconizează o perioadă tranzitorie în care băncile își vor calcula cerința de fonduri proprii pentru riscul operațional doar conform abordării de bază, iar aplicarea abordării standardizate /standardizate alternative va fi posibilă la expirarea acestei perioade, cu condiția notificării /aprobării prealabile a Băncii Naționale a Moldovei.

Aprobarea proiectului regulamentului va institui cerințe de fonduri proprii pentru riscul operațional fapt ce va conduce la acoperirea riscului respectiv de către fondurile proprii ale băncii și va promova asigurarea unei administrări prudente a acestui risc.